Curiosi!?

Publicat in Diverse, politica, Romania de Mihai la May 18th, 2011.
Etichete: , , ,
 

de ce am lipsit!? eh… eram prin preajma, nu lipsii, doar ma vazurati…de ce n-am scris?…pentru ca murise unchiul Celerino, care-mi spunea povesti, si nu mai are cin’ le zice…
…haida-de, doar nu ma luati in serios. cum sa am un unchi pe care-l cheama Celerino si cum sa moara…multumesc lui Dumnezeu, nu a murit nimeni, sunt toti sanatosi…scuza asta o furai de la un domn, care, la randu-i povestea de altul, Juan Rulfo, care nu mai vroia sa scrie…orice scuza e buna….aaa!!.. si mai am…
si ce ba daca n-am scris statu’ lumea-n loc…ba??!!!…nici macar lumea mea nu se opri….doar eu ce m-am oprit prin ea s-o privesc, cu limpezimea mahmurului beat de trei zile, dupa ce tocmai dormitasem nitel la soare… dar cu mult mai putina intelegere decat ala….si fu’ frumos sa dau asa un ochi prin ea, cum o vazui, voi spune…oricum… cum, necum, mie mi-a placut…macar e colorata sau asa am vazut-o, ca na, culorile la mine…mai relative ca la altii…

norocul meu ca dadui peste o carte atat de confortabilaaa…un fel de dictionar enciclopedic al alora de nu mai vrura sa scrie, deloc, un timp…e bine sa citesti cartea aia de vrei sa te obosesti…sa te obosesti sa raspunzi cui te intreaba…de ce nu mai scrii, ba??…
e un gen de oameni pentru care trebuie sa-l inventezi pe unchiu’ Celerino, daca vrei sa ai liniste…cel mai placut e sa ai de-a face cu ai’ care se multumesc cu elegantul raspuns “d’aia” si… ori sunt baieti draguti si te lasa-n boii tai, ori sunt idioti, si par patrunsi de importanta si coplexitatea motivelor tale ermetice…complexe… cam cat adancimea unei sticle de bere, importante cam cat dopul aceleiasi sticle…si uite asa sunt solidari cu tine in abisul angoaselor tale, cu toate ca ca nu ai nici un chef de parasutism sincron….
eeee!!! si cum ziceam, cum sa nu-ti placa enciclopedia alora de renuntara la scris…cum sa nu te simti ca citind rubrica aia, cu celebritati nascute in zodie, de prin horoscoapele plictisite ale ziarelor….ca doar nu degeaba orice tuta se crede solidara cu Marie Antoinette, doar ca se nascura cam in aceiasi zi….ca daca erau nascute fix atunci…ar fi tremurat sub pat de frica sa nu fie decapitata de tampitul Robespierre, intruchipat de vecinul de la 6, caruia i-a refuzat avansurile in lift, dintr-un capriciu…tot pe modelul asta, poti fi solidar si cu Hemingway, cand refuza sa scrie, sau cu Baudelaire, cand si-a bagat picioarele in poezie, pe motiv ca arta-i o neghiobie….nu chiar lipsit de temeinicie…
sau cum sa nu creasca inima in tine, intr-un fund de Bucuresti, cand afli ca Salinger scrisa 3-4 carti si-si baga pula….unde?…unde a dorit…si-asa incepe sa-ti para si tie c-ai putea…
…si lasa-i pe astia ca mai mazgalira ceva pe hartie, dar sunt pe acolo si unii…geniali… care s-au lasat de scris inainte de-a incepe…astia te fac sa dai din coada de-a dreptu’…pai daca aia nu scrisesera nimic si s-au lasat, cum sa nu zici… eu care scrisei… fa’ du gunoiu’, cu dragoste, gogule!!!…cum sa nu ma las de scris… ca produsei deja o capodopera si nu mai pierdeam timpu’ nici cu cititu’…
si motive de incantare garla prin cartulia, de zisei…auzi!!…unu’ Pepin Bello, nu ca are un nume de vis?!…ma rog, ca sa nu ne complicam, unul mai Jmecher ca Lorca, Dali si Bunuel la un loc…se lasa de scris pe un motiv intemeiat…”Eu sunt un nimeni”…cum sa nu zici maaaa??!!!!… m-am scos, sunt si eu un pic de geniu, daca asta zice…”am scris memorii si le-am rupt. genul memoriilor e important, dar eu – nu”…zeu nene, nu asa…nu-i tare???
aaaa!!! si nu doar atat baiatu’ e dus de tot…asa ca ma simt si eu intr-o selecta companie, “…am scris pentru prieteni, ca sa radem, de bascalie!!!”, pffffuu!!! na ca incurcai registru’, asta e un motiv de scris, chiar serios…sa revenim dara la om…Pepin Bello…om cu coaie, creier si bulan… ca cum sa-i zici sansei de a fi contemporan cu propria-ti rubrica din dictionar si cu lectia despre tine de prin manualele, alea de scoala…nu ca astea ar interesa pe cineva, dar macar iti dau sansa sa zici, in public..din toti rarunchii… la 93 de ani…”Eu sunt Pepin Bello, ala din manuale si dictionare!”…
RESPECT!!!…na! si parca te bucuri si tu un pic cand vezi d’alde d’astia…

brusca revenire….aflu de la tv…caci nu mai canta pc-ul… ca-mi spune Mazare, ca ne invinse madam Udrea…motive?!… nici nu conteaza…hiihihhiiii…te cam grabesti, stimabile!!!…nu se terminara zilele…sa ne intoarcem, la Bello si la altii…mda?!!… nu prea merge insa…astia umbla prin lumea noastra…si trebuie sa ne facem loc printre ei, ca altfel ajung primari si mai ales ministri si se iau in serios, atat de’n serios, ca nu mai poti sa dormi de ei…ei na!!!… ba poti, totul e sa-i tratezi cum trebe’…te uiti la ei ca la niste gunoaie si le dai in cap, temeinic….asa “ca sa radem, bascalie!!!”…reteta merge si la aia de ajung presedinti si care ie-te-te se dau pe la tv si-mi spun ca spatiul public s-a umplut de cacat si politicienii spun mizerii…Dispari baaa si taci!!!…si ai sa scapi…

motive sa nu scriu si sa ma simt confortabil, mai gasesc…spre-o mie asa…si astea doar luate de la altii…ete… unul perfect…”…cu cat se scrie mai mult, cu atat se cugeta mai putin”, cica -ar fi pus-o Paul Valery in gura unui personaj…hai! hai!… nu va amagiti, nici macar eu nu am tupeul asta, nu am cugetat nimic, cat n-am scris… nu o fac… din principiu…cine stie la ce concluzii ajung…dar macar am trait…asa macar am scuza aluia de avea dilema cu clopotele, de se intreaba o carte intreaga pentru cine bat…cum ba barbosule betiv pentru cine?!!…pentru noi, ca o sa venim sa te acrim…candva…credeai ca daca te sinucizi, de nervi, scapi??…nu nene…si d-aia… Inutil… dar oare am trait?!?…nu as prea zice…
…mai degraba…hhhmmm…sa fiu sincer…cred ca, mai degraba… Am refuzat…ce?? Tot…de ce??…as aprecia sa acceptati…d’aia!!!…caci, daca nu iar o sa fiu nevoit sa-l inventez pe unchiu’ Celerino…si nu mai vrem, nici eu, nici voi…dar macar un pic, tot ma intorc la enciclopedia de-o aminti mai sus…cu un refuz…refuz al aparentei amabile a comunicarii plate, terne “aproape intodeauna goale, atat de la moda”…”Atitudinea de refuz e grea si rara, chiar daca identica in fiecare din noi, din clipa in care ne-am molipsit. De ce e grea? Pentru ca trebuie sa se refuze nu numai ce-i mai rau, ci si aparenta rezonabila, solutia care s-ar spune ca e fericita”….nu-s eu asa destept, mi-ar fi placut s-o spun asa frumos…asa ca ma inclin catre Maurice Blanchot…

e totusi o diferenta…eu nu glorific refuzul…doar il constat cand imi trecu prin viata…

2 comentarii pentru “Curiosi!?”

  1. copcila says:

    Auzi, vorbeste cu refuzul ala si explica-i ca odata plecat nu mai e loc de intoarcere…

  2. LiaLia says:

    Ce dor mi-e de o ciorbă de fasole cu afumătură, o palincă și după aia o cafea și un vin bun la grasu din Pasajul Vilacros 🙂 Eu o accept pe aia cu “de-aia”, dar acum dacă tot ai luat-o prin bălării cu atâta grație, te-am citit până la capăt 🙂 Pupez!

Comentariul tau?